Efecte fiziologice ale Sahaja Yoga asupra corpului omenesc
Prin Sahaja Yoga se obţin rezultate considerabile şi actualizarea ei asupra sistemului nervos central se poate verifica prin curgerea Chaitanyei (briza răcoroasă subtilă) din palmele şi creştetul capului fiecărui individ. Studiul referitor la efectele fiziologice ale Sahaja Yoga asupra corpului uman a fost făcut la Catedra de Fiziologie a Facultăţii de Medicină "Lady Hardinge" şi la Spitalele Asociate din New Delhi, ca o lucrare de Cercetare pentru obţinerea titlului de doctor în medicină. Cercetarea s-a desfăşurat pe 20 de subiecţi umani'. Grupa I era formată din zece subiecţi masculini neantrenaţi (între 35 şi 50 de ani), selectaţi la întâmplare din rândul corpului didactic al Catedrei de Fiziologie. Ei aveau un statut socio-economic asemănător şi nu aveau nici un fel de antrenament în nici o formă de Yoga, meditaţie sau tehnică de bio-feedback. Aceşti subiecţi au fost antrenaţi în practica Sahaja Yoga de către Un Sahaja Yoghin. Ei au practicat Sahaja Yoga timp de 12 săptămâni în conformitate cu tehnica descrisă dfe către Shri Mataji Nirmala Devi2. ; Practicarea acestui tip de yoga se făcea o dată pe zi timp de 20 de minute, după-amiâza. Fiecare individ şi-a făcut propriul control. După analizarea valorilor de control s-au făcut înregistrări ulterioare după 4, 8 şi 12 săptămâni de practică Sahaja Yoga. Grupa a Il-a era compusă din zece Sahaja Yoghini bărbaţi. Ei aveau vârsta cuprinsă între 35 şi 50 de ani şi au fost selectaţi la întâmplare din centrul de Sahaja Yoga din Delhi. Ei aparţineau aceluiaşi strat socioeconomic şi practicau Sahaja Yoga de 2-6 ani. S-au înregistrat trei analize ale tuturor parametrilor pentru fiecare subiect.
Analizele iniţiale ale grupei I de subiecţi neantrenaţi au fost făcute înainte de antrenament şi apoi după 4, 8 şi 12 săptămâni de antrenament în Sahaja Yoga. Subiecţii au stat liniştiţi în Laboratorul de Electrofiziologie timp de 30 de minute, studiindu-se următorii parametri: 1. Electroencefalograma (EEG), 2. Electrocardiograma (ECG), 3. Rezistenţa galvanică a pielii (RGP), 4. Temperatura pielii din palme, 5. Tensiunea arterială (TA), 6. Ritmul respirator (RR), 7. Acidul lactic din sânge, 8. Acidul vanii mandelic (AVM) urinar. Parametrii 1-4 au fost înregistraţi timp de 30 de minute la interval de 5 minute pe un poligraf de la Centrul medical Chandigarh. Tensiunea arterială (sistolică şi diastolică) a fost înregistrată cu ajutorul unui sfigmo- manometru. S-a înregistrat ECG (conducerea a Il-a) şi s-a evaluat ritmul cardiac pe baza acesteia. Ritmul respirator s-a determinat prin. metoda de rutină din clinică. Acidul lactic din sânge şi AVM s-au determinat prin metodele standard ale lui Barker şi Summerson3, modificate de Hukabee (1950) şi Pisano (1962). înregistrările pentru grupa a Il-a de subiecţi iniţiaţi au fost făcute fără nici un fel de antrenament în cadrul catedrei. EEG s-a înregistrat pe uit poligraf cu amplificator ultra AC (model 202), facându-se EEG Dipolară, frontală şi occipitală. Indicele alfa s-a calculat observând durata de timp parcursă de undele alfa într-un grafic de 20 de secunde. EEG şi ritmul cardiac. Conducerea a Il-a ECG s-a înregistrat timp de un minut şi s-a socotit numărul de unde R pentru a obţine ritmul cardiac/minut. Procedeul înregistrărilor poligrafice. Fiecare subiect a fost familiarizat cu echipamentul şi protocolul experimentului. S-au luat asigurări ca nici unul dintre ei să nu fi consumat alcool sau să fi luat medicamente cu 24 de ore sau mai puţin înainte de experiment. După instructajul de rutină, subiecţii au fost aşezaţi confortabil pe scaune timp de zece minute înainte de înregistrare. S-au plasat electrozi pentru EEG, ECG, RGP şi pentru temperatura pielii şi s-a început experimentul. Tehnica urmată a fost următoarea: subiecţii au stat relaxaţi cu ochii închişi timp de cinci minute, cu ochii deschişi timp de alte cinci minute şi apoi, din nou, cu ochii închişi timp de cinci minute şi au practicat Sahaja Yoga timp de 20 minute. în timpul acestei perioade, după 15 minute s-a făcut un zgomot uşor, astfel încât subiectul să-şi deschidă ochii. Aceasta s-a făcut pentru a vedea efectul de blocaj şi imediat după aceea subiectul a practicat din nou Sahaja Yoga cu ochii închişi. După 20 de minute de Sahaja Yoga subiectul Sra relaxat timp de cinci minute cu chii închişi şi ochii deschişi. Pentru fiecare subiect s-au înregistrat şi s-au notat trei eşantioane, adică la fiecare 20 de secunde s-a notat eşantionul pentru a determina procentajul activităţii alfa (indicele alfa) prezent în canalele frontal şi occipital. Undele alfa au fost definite ca activitate sincronizată regulată între 8 şi 13 Hz. în ceea ce priveşte acidul lactic din sânge şi AVM, estimările au fost făcute îhainte şi după practica Sahaja Yoga. Rezultate şi comentarii Rezistenţa galvanică a pielii. Rezistenţa galvanică medie la subiecţii din grupa I-a după 8 săptămâni de antrenament în Sahaja Yoga creşte de la valoarea de control de 43 kohm la 79,69 kohm şi după 12 săptămâni de antrenament la 121,72 kohm, ceea ce, din punct de vedere statistic, este foarte semnificativ (fig. 11). La grupa a Il-a, în care subiecţii practicaseră Sahaja Yoga timp de 2-6 ani, valoarea medie de control a RGP a fost de 130,4 kohm şi a crescut la 183,85 kohm după 20 de minute de Sahaja Yoga ceea ce este extrem de semnificativ din punct de vedere statistic . Se poate uşor concluziona că înregistrările la RGP sunt mult mai mari în timpul Sahaja Yoga faţă de cele de dinainte de Sahaja Yoga atât la subiecţii din grupa I cât şi la cei din grupa a Il-a. O explicaţie posibilă a acestui fapt în conformitate cu funcţionarea sistemului nervos central este corelată cu anatomia şi fiziologia glandelor sudoripare ale pielii, care sunt în primul rând responsabile pentru schimbările rezistenţei pielii. Modificările rezistenţei pielii sunt determinate de activitatea glandelor sudoripare şi sunt în legătură cu sistemul nervos simpatic. Modificări ale rezistenţei pielii apar imediat (1 secundă) ce se formează transpiraţie pe piele, iar gradul modificării este corelat semnificativ cu cantitatea de transpiraţie secretată, în conformitate cu Woodsworth, reacţia la transpiraţie produce modificări ale rezistenţei pielii, şi nu transpiraţia însăşi. Este important de remarcat că fiecare glandă sudoripară oferă o pistă de rezistenţă relativ scăzută curentului care trece prin electrozi. Atunci când glanda este inactivă, membrana sa are o rezistenţă mai mare decât atunci când este excitată. Se cunoaşte foarte bine că glandele sudoripare sunt conectate cu hipotalamusul, formaţiunea reticulară şi cortexul cerebral şi reflectă activitatea diferitelor regiuni ale creierului care sunt în legătură cu starea de conştiinţă şi de veghe a individului. Hipotalamusul influenţează integrarea activităţii autonome şi somatice (Mountcastle).
Gellhorn a postulat că sistemul activator reticular ascendent şi hipotalamusul sunt structurile fundamentale caik determină starea de conştiinţă a unui individ. De aceea, nu este surprinzător faptul că modificările din activitatea glandelor sudoripare, cu conexiunile lor cu sistemul nervos central, sunt în strânsă legătură cu conştiinţa individului şi nivelul său de relaxare sau tensiune. Modificările descoperite cu ocazia acestui studiu, aşa cum s-a menţionat în observaţii, duc la concluzia că Sahaja Yoga trezeşte energia Kundalini a individului şi prin aceasta produce o stare de conştiinţă cosmică prin care se obţine o relaxare profundă şi un avantaj fiziologic deosebit datorită activităţii crescute a parasimpaticului şi scăderii activităţii simpaticului. Acestui fapt se datorează rezistenţa crescută a pielii la subiecţii grupei I şi de asemenea ai grupei a Il-a care, după 8 şi 12 săptămâni de antrenament Sahaja Yoga, au demonstrat o creştere semnificativă din punct de vedere statistic a rezistenţei pielii (p<0,001). Concentraţia de. acid lactic din sânge. Concentraţia acidului lactic din sânge scade semnificativ la subiecţii din grupa a Il-a (fig. 14)sîn timp ce la subiecţii din grupa I scăderea este gradată. După opt săptămâni ea a scăzut la 12,91 mg %, iar după 12 săptămâni la 11,96 mg % şi în ambele grupe scăderea este semnificativă din punct de vedere statistic (fig. 13). Astfel, rezultă în mod evident că antrenamentul Sahaja Yoga este responsabil de producerea acestei modificări semnificative. De ce scade acidul lactic din sânge prin Sahaja Yoga? Pentru a înţelege aceasta trebuie să ne referim la lucrarea lui Pitts7 (1967), care sugerează o interpretare interesantă a modificărilor concentraţiei de acid lactic. Studiile sale au arătat că pacienţii cu nevroză anxioasă dezvoltă o creştere excesivă a concentraţiei de acid lactic în momente de stres. Pitts a injectat ioni de acid lactic pacienţilor cu nevroză anxioasă şi a ajuns la concluzia că o concentraţie mare de ioni lactici poate să producă simptome de anxietate şi că produce în mod regulat accese de anxietate la pacienţii cu nevroză anxioasă. Perfuzia de ioni de calciu cu lactat a prevenit aceasta atât la pacienţi, cât şi la grupele de control. Aşadar, Pitts a înaintat ipoteza că simptomele. sunt cauzate de către un exces de lactat care leagă ionii de calciu lângă terminaţiile nervoase şi astfel interferează cu funcţionarea normală a calciului în transmiterea impulsului nervos. în conformitate cu teoria lui Pitts stresul la persoanele normale determină o producţie crescută de epinefrină. Se ştie că epinefrina cauzează nevroză anxioasă; prin urmare ş-ar putea, conform acstei teorii, ca ea să fie afectată în mod constant prin acest mecanism datorită supraproducţiei de adrenalină şi supraactivităţii sistemului nervos central. Prin urmare, pare a fi plauzibil faptul că o concentraţie scăzută de lactat şi o scădere semnificativă a temperaturii înregistrate în palme în timpul Sahaja Yoga s-ar datora actualizării trezirii lui Kundalini în sistemul limbic, producând o senzaţie de răcoare subtilă în palme (Chaitanya), o stare de pace şi o stare de conştiinţă diferită (conşti inţă cosmică) care dau o relaxare profundă şi o producţie scăzută de adrenalină. Acest fapt este confirmat în continuare de descoperirile acestui studiu, şi anume AVM din urina subiecţilor din grupa a Il-a (care practicau Sahaja Yoga) a scăzut semnificativ. Chiar şi la subiecţii din grupa I după un antrenament în Sahaja Yoga pe o perioadă de 6 şi 8 săptămâni s-a observat o scădere a concentraţiei acidului lactic din sânge şi a AVM urinar, ceea ce din punct de vedere statistic este foarte semnificativ. Acest lucru este scos în evidenţă de faptul că anumiţi subiecţi din grupa I au relatat o scădere semnificativă a simptomelor de anxietate în timpul sau după Sahaja Yoga. în grupa I, AVM din urină a fost analizat înainte de a începe antrenamentul Sahaja Yoga. S-a înregistrat o scădere semnificativă (n 0,05) de la valoarea medie iniţială de 5,72 mg/24 ore la 5,13 mg/24 ore după patru săptămâni de practică Sahaja Yoga. Acest declin a continuat de asemenea, după 8 şi 12 săptămâni. Nivelul a scăzut la 4,35 mg şi 4,15 mg/24 ore după 8 şi, respectiv, 12 săptămâni, înregistrările fiind extrem de semnificative din punct de vedere statistic (p>0,001) (fig. 15). La grupa a Il-a, valoarea medie iniţială a AVM urinar a fost mai scăzută decât la grupa I. Valoarea medie a scăzut în continuare în timpul Sahaja Yoga de la 3,74 la 3,17 mg/24 ore ceea ce este foarte semnificativ din punct de vedere statistic (p>0,01) .
Ritmul cardiac şi tensiunea arterială
În timpul Sahaja Yoga se constată o scădere semnificativă a ritmului cardiac. Ritmul cardiac mediu a fost de 72,9/min la grupa a Il-a, având tendinţa să coboare la 65,4 în timpul Sahaja Yoga. Tensiunea diastolică nu se modifică semnificativ în nici una din grupe, dar se constată o scădere semnificativă a tensiunii sistolice la subiecţii din grupa a Il-a în timpul Sahaja Yoga. Tensiunea sistolică medie a fost de 117 mm Hg înainte de Sahaja Yoga şi a scăzut la 104,6 mm Hg în timpul Sahaja Yoga după 20 minute . La subiecţii din grupa I, s-a constatat o modificare relevantă din punct de vedere statistic după 12 săptămâni de antrenament Sahaja Yoga. Ritmul cardiac de control mediu a fost de 73,2/min. A scăzut la 66,3 după 20 de minute de Sahaja Yoga. S-a constatat, de asemenea, o scădere semnificativă a frecvenţei respiratorii la subiecţii din grupa I-a şi grupa a Il-a . Se ştie foarte bine că ritmul cardiac şi ritmul respirator sunt determinate de echilibrul între efectele excitante şi inhibitorii ale ramurii simpatice şi parasimpatice a sistemului nervos autonom. în timpul Sahaja Yoga, activitatea simpaticului scade relativ, ceea ce a fost confirmat în acest studiu prin scăderea semnificativă a AVM urinar şi a concentraţiei acidului lactic din sânge la subiecţii din ambele grupe, I şi a Il-a. Prin urmare, o activitate scăzută a simpaticului ar putea fi unul din factorii importanţi răspunzători de scăderea tensiunii sistolice şi a ritmului cardiac, aşa după cum rezultă din acest studiu. In concluzie, Sahaja Yoga ar putea fi de mare folos pacienţilor cu tensiune moderată ridicată. Mai mult, modificările ritmului cardiac şi al tensiunii în timpul Sahaja Yoga su'gerează că aceasta este capabilă să moduleze funcţionarea sistemului nervos autonom. Studiul electroencefalograflc Indicele activităţii alfa s-a calculat din perioada în care undele alfa au fost prezente. Subiecţii au ţinut ochii închişi în timpul meditaţiei Sahaja Yoga. Au fost rugaţi să deschidă ochii după 15 minute în timpul meditaţiei Sahaja Yoga pentru a testa blocarea alfa. Eşantionul EEG în timpul Sahaja Yoga nu a prezentat unde delta, de somn sau activitate REM şi prin aceasta s-a deosebit în mod evident de somn şi vise. în grupa I, indicele activităţii alfa în cadrul înregistrării frontale înainte de antrenamentul Sahaja Yoga, cu ochii închişi, era între 0 şi 1,87. Valorile medii erau scăzute chiar şi după 4 şi 8 săptămâni de practică Sahaja Yoga. Totuşi, după o practică de 12 săptămâni de Sahaja Yoga, valoarea medie iniţială a fpst de 4,25 (±3,77). Aceasta a crescut progresiv în timpul Sahaja Yoga după 20 de minute la 15,87 (±14,97). Această creştere a fost semnificativă comparativ cu valoarea medie iniţială de dinainte de antrenament (p<0,05) . La cinci minute după terminarea meditaţiei Sahaja Yoga, valoarea medie a scăzut la 7,75 (±4,83).
Concluzii Atunci când se practică Sahaja Yoga, atenţia se îndreaptă spre interior, spre energia primordială Kundalini care este situată în osul sacru. Energia Kundalini care este adormită în osul sacru la baza coloanei vertebrale se ridică şi, în ascensiunea ei, străpunge Svadisthan, Manipura, Anahat, Vishuddhi, Ajna şi Sahasrara. La acest ultim nivel are loc unirea sa cu energia cosmică dând naştere Realizării Sinelui. Este o stare de conştiinţă fără gânduri. Unirea coincide cu conştiinţa vibratorie a brizei răcoroase curgând din palme şi, de asemenea, din creştetul capului. Diferitele efecte ale trezirii lui Kundalini asupra corpului omenesc pot fi explicate din punct de vedere fiziologic. Actualizarea trezirii lui Kundalini (prin Sahaja Yoga) are loc în sistemul limbic, producând o stare de bucurie profundă, o relaxare deplină şi conştiinţa vibratorie a brizei răcoroase curgând din palme şi din creştetul capului. Se cunoaşte foarte bine că sistemul limbic are hipotalamusul drept subcentru major al său (Guyton ). Un rol important al hipotalamusului este acela de a integra răspunsurile complexe atât prin sistemul nervos autonom, cât şi prin cel somatic (Mountcastle ). Actualizarea trezirii lui Kundalini asuprasistemu- lui nervos inhibă aria posterioară hipotalamică şi prin aceasta produce diferite efecte, cum ar fi un ritm respirator scăzut, un ritm cardiac scăzut, o tensiune arterială scăzută, o scădere a temperaturii pielii, o scădere a acidului lactic din sânge şi a AVM din urină şi o creştere a rezistenţei pielii. Un alt mecanism pentru a explica efectele de mai sus ar putea fi acela că hipotalamusul acţionează asupra centrilor medulari prin sistemul activator reticular pentru a influenţa modificările menţionate mai sus. Scăderea concentraţiei acidului lactic din sânge s-ar putea datora unei produceri scăzute de adrenalină fapt ce este cauzat de influenţahipotala- musului prin sistemul simpatic asupra glandei medulo-suprarenale. Scăderea adrenalinei duce la diminuarea simptomelor de anxietate 10. Acest fapt combinat cu o relaxare profundă întăreşte puterea hipotalamusului de a produce liniştea interioară. Mai mult, actualizarea trezirii lui Kundalini asupra sistemului limbic inhibă de asemenea aria care produce furie, frică şi comportament agresiv şi stimulează centrul răspuns din mănunchiul medial al creierului anterior, conducând la o stare de bucurie accentuată. In plus, conexiunea anatomică a hipotalamusului cu nucleii talamici care se proiectează pe cortexul cerebral frontal şi central poate explica modul în care hipotalamusul influenţează activitatea undelor alfa în cadrul unei electroencefalograme (EEG). Hipotalamusul este conectat la sistemul activator reticular şi prin tractul mamilotegmental. Sistemul activator reticular (SAR) are capacitatea de a influenţa inputul de stimuli senzoriali prin acţiunea sa asupra sinapselor sistemului senzorial aferent. Astfel, în timpul trezirii lui Kundalini prin Sahaja Yoga, sistemul activator reticular este inhibat, iar fluxul de informaţii senzoriale irelevante este diminuat pentru a permite anumitor nuclee talamice să producă o activitatepredomi- nantă a undelor alfa. în timpul trezirii lui Kundalini hipotalamusul in- teracţionează cu nueleii talamici pentru a facilita frecvenţe specifice de unde alfa în ariile frontală şi centrală ale cortexului cerebral, indicând o stare de relaxare a intelectului. Prin urmare, s-ar putea avansa ipoteza că practica trezirii lui Kundalini prin Sahaja Yoga ar putea fi de ajutor în îndepărtarea stresului puternic şi a tensiunii datorate activităţii zilnice şi ar putea fi o metodă folositoare în prevenirea şi, de asemenea, în vindecarea bolilorpsihoso- matice.
Rolul Sahaja Yoga în tratamentul hipertensiunii esenţiale
Tensiunea arterială crescută este una din cele mai importante probleme publice de sănătate în ţările dezvoltate şi în cele în curs de dezvoltare. Ea este un "ucigaş tăcut", deoarece simptomele nu apar în stadiile timpurii. Evidenţa circumstanţială a rolului stresului psihologic în cazurile de hipertensiune esenţială constituie un element al experienţei zilnice a fiecărui cardiolog1. Creşterea progresivă a incidenţei hipertensiunii în marile oraşe este în legătură cu o confruntare crescută a fiecărui individ cu un mediu înconjurător din ce în ce mai agresiv şi, prin urmare, cu necesităţi din ce în ce mai mari de modificări adaptative. Drept rezultat, ori de câte ori un individ nu este capabil să facă faţă unei situaţii, are loc un eşec de adaptare conducând la diferite tipuri de boli. Rolul stresului psihologic a fost testat în străinătate pe un model experimental şi acum există suficiente date asupra rolului important pe care îl joacă stresul în apariţia tensiunii arteriale crescute. Mai mult, problemele conflictuale îndelungate de viaţă, insatisfacţiile, conflictele interpersonale s-au dovedit a fi în literatura ştiinţifică precursori ai hipertensiunii esenţiale şi ai altor boli de inimă. Acum se ştie foarte bine că o creştere a nivelului colesterolului duce la îngustarea arterelor coronare şi astfel devine un factor important în apariţia hipertensiunii. De curând s-a demonstrat că atunci când un individ trebuie să facă faţă stresului psihologic pe o perioadă lungă de timp, nivelul colesterolului din sânge creşte considerabil. în concluzie, este cât se poate de evident că această creştere progresivă a incidenţei hipertensiunii în zilele noastre se datorează unui mediu înconjurător căruia i se poate face faţă din ce în ce mai greu şi, prin urmare, există un eşec de adaptare crescut al fiinţelor umane, ceea ce duce la bolile menţionate mai sus. Pe baza observaţiilor anterioare, câştigă din ce în ce mai mult teren conceptul de "boli legate de stilul de viaţă". Pentru a controla factorul psihologic al stresului, medicii din întreaga lume au folosit şi folosesc pe scară largă tranchilizantele în ciuda faptului că ele dau obişnuinţă şi prezintă un număr de efecte secundare. Totuşi, medicii şi-au dat seama acum că folosirea tranchilizantelor nu este o soluţie de durată şi au început să recomande tehnici de relaxare şi de bio-feedback pentru a reduce efectul stresului psihologic asupra corpului. Pe baza rezultatelor încurajatoare obţinute prin studiul asupra efectelor fiziologice ale Sahaja Yoga, s-a întreprins un alt proiect de cercetare medicală asupra rolului Sahaja Yoga la pacienţii cu hipertensiune . Acest proiect de cercetare a fost condus de Catedra de Fiziologie şi Catedra de Medicină din cadrul Facultăţii de Medicină "Lady Hardinge" şi Spitalul SK din New Delhi. Pacienţii cu hipertensiune arterială au fost aleşi la întâmplare din rândul cadrelor medicale şi din clinica de hipertensiune de la spitalului de mai sus. în conformitate cu Chug , ei au fost împărţiţi în două grupe. Grupa A era formată din 15 femei (35-45 de ani) suferind de hipertensiune arterială. Aceşti pacienţi au fost antrenaţi în Sahaja Yoga de către Sahaja yoghini şi li s-au înregistrat datele de control de bază, cum ar fi acidul lactic din sânge, AVM din urină, electroencefalograma (EEG), rezistenţa galvanică a pielii (RGP), temperatura pielii şi totodată li s-a făcut anamneza, examinarea elinică şi investigaţii de laborator relevante. Grupa B era compusă din 10 femei (38-45 de ani) care sufereau de asemenea de hipertensiune arterială. Acestea au servit drept subiecţi de control şi nu au participat la Sahaja Yoga. Ele aparţineau unor nivele socio-economice similare şi erau în mare parte sub acelaşi tip de medicaţie. Parametri cum ar fi acidul lactic din sânge, AVM din urină, EEG, RGP şi temperatura pielii din palme, au fost înregistraţi iniţial şi apoi la sfârşitul a 4 luni. La ambele grupe, tensiunea arterială a fost înregistrată de două ori pe săptămână cu ajutorul unui sfigmomanometru. Analizând datele la sfârşitul acestui studiu s-a determinat.o scădere semnificativă din punct de vedere statistic a tensiunii arteriale la pacienţii din grupa A care erau sub medicaţie antihipertensivă şi practicau Sahaja Yoga o dată pe zi timp de 20 de minute. Valoarea medie iniţială a tensiunii arteriale la grupa A a fost de 169,1/ 109,5 mm Hg, iar la sfârşitul celor 4 săptămâni a coborât la 156,4/102,7 mm Hg. Pacienţii au raportat, de asemenea, o stare de bine general. La sfârşitul a 8,12 şi 16 săptămâni valoarea medie a tensiunii arteriale a scăzut la 148,1/93,9, respectiv 139,1 /86,1 şi 135,7/83,1 mmHg . Necesarul de medicaţie antihipertensivă a scăzut progresiv în timp. După 16 săptămâni toţi pacienţii cu excepţia unuia singur au reuşit ca printr-o practică Sahaja Yoga de 20 de minute pe zi să-şi menţină o tensiune arterială în limitele normale. Este demn de menţionat faptul că mulţi pacienţi au observat că atunci când au uitat să practice Sahaja Yoga tensiunea lor arterială a prezentat o creştere uşoară. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia fundamentală ca nu trebuie să existe nici un fel de întrerupere în practicarea Sahaja Yoga. La pacienţii din grupa B care au fost numai sub ifiedicaţie antihipertensivă valoarea medie iniţială a tensiunii arteriale a fost 164,6/111,4 mm Hg . Această valoare nu a putut fi coborâtă la normal prin doza iniţială de medicaţie antihipertensivă. Doza de medicaţie antihipertensivă a fost crescută treptat până la dublul dozei iniţiale pentru a menţine tensiunea arterială sub control. Ori de câte ori s-a redus doza acestei medicaţii, după o zi sau două tensiunea arterială creştea vertiginos. După 16 săptămâni nu s-au mai administrat medicamente timp de 2 zile iar valoarea medie a tensiunii arteriale la pacienţii din această grupă a sărit din nou la 167,8/111,2 mm Hg. Rezultatele diferiţilor parametri de evaluare a activităţii sistemului nervos autonom (SNA) au arătat că este vorba de o supraactivare a sistemului nervos simpatic ceea ce s-a confirmat printr-un exces de AVM urinar la pacienţii din această grupă . Din aceste rezultate reiese cât se poate de clar că practica Sahaja Yoga s-a dovedit extrem de eficientă ca terapie auxiliară împreună cu medicaţia antihipertensivă. De îndată ce tensiunea arterială revine la normal ea poate fi apoi menţinută în limitele normale prin Sahaja Yoga. Acest fapt este cât se poate de raţional, deoarece unul din factorii cauzatori ai hipertensiunii arteriale esenţiale este stresul psihologic. Am văzut că practica Sahaja Yoga modulează activitatea sistemului nervos autonom. Rezultatele noastre privind diferiţi parametri - cum ar fi acidul lactic din sânge , AVM urinar , ritmul. cardiac , RGP şi EEG etc. - pentru a evalua activitatea sistemului nervos autonom la pacienţii din grupa A, demonstrează cât se poate de clar că practica Sahaja Yoga a inhibat activitatea sistemului nervos simpatic, care de obicei este mult crescută în timpul stresului psihologic. Drept rezultat, se produce o scădere a concentraţiei de adrenalină, fapt care a fost confirmat în studiile noastre prin concentraţii scăzute de AVN3 . Pe lângă aceasta se produce o scădere a acidului lactic din sânge şi o creştere a RGP şi a indicelui activităţii alfa occipitale la pacienţii hipertensivi care practică Sahaja Yoga, ceea ce demonstrează realizarea unei relaxări fizice şi mentale. Mai mult, Sahaja Yoga activează de asemenea sistemul nervos parasimpatic şi prin aceasta produce un echilibru care constituie cheia succesului său. Se poate argumenta, că din moment ce stresul psihologic este un factor important de risc în producerea hipertensiunii esenţiale, este logic să avansăm ipoteza ca practicarea zilnică a tehnicii Sahaja Yoga ar fi de ajutor ca terapie auxiliară în tratamentul acestei boli . Dacă se practică de către persoane care sunt susceptibile de a dezvolta hipertensiune esenţială atunci ar putea, de asemenea, să prevină evoluţia acestei boli.
Rolul Sahaja Yoga în tratamentul astmului bronşic
Astmul, considerat cândva o boală simplă, se dovedeşte a fi mai complexă decât s-a crezut. S-a estimat că aproximativ 5 % din adulţi şi 7 până la 10 % din copiii din SUA şi Australia suferă de astm1. Noua Zeelandă are cea mai mare rată de deces prin astm, comparativ cu orice altă ţară din lume. Mai impresionant este faptul că rata de deces prin astm este în creştere, mai ales la cei sub vârsta de 35 de ani2. Simptomele astmului constau dintr-o triadă de dispnee (lipsă de aer), tuse şi respiraţie şuierătoare. în forma sa cea mai tipică, astmul este o boală episodică şi toate cele trei simptome coexistă. Accesele apar de multe ori noaptea, din motive care nu sunt clare, dar care ar putea fi în legătură cu fluctuaţiile pragurilor receptorilor de aer care pot să rezulte datorită variaţiilor circadiene ale nivelelor de circulaţie ale catecolaminelor endogene şi histaminei. Accesele pot fi, de asemenea, rezultatul brusc al expunerii la alergeni specifici, al efortului fizic, infecţiilor respiratorii sau excitării emoţionale. Rolul stresului emoţional. Există acum date obiective din abundenţă, care demonstrează că factorii psihologici pot interacţiona cu diateza asrpatică pentru a agrava sau a ameliora boala. Căile şi natura interacţiunii sunt complexe. La aproape jumătate din pacienţii studiaţi, modificările calibrului căilor respiratorii par a fi determinate de modificările activităţii parasimpatice aferente. Variabila cea mai frecvent studiată este aceea a sugestiilor şi se presupune a fi o influenţă importantă la anumiţi astmatici. Sugestiile adecvate pot să scadă sau să crească efectele stimulilor adrener- gici sau colinergici asupra căilor respiratorii. Totuşi, aceasta variază de la pacient la pacient. Folosirea pe scară din ce în ce mai largă a sedativelor şi tranchilizantelor în practica medicală ilustrează până la ce punct efectul stresului a pătruns în societatea noastră. în Marea Britanie, către sfârşitul anilor '70, peste 4 % din reţetele eliberate conţineau o formă sau alta de benzodiazepine. într-un alt studiu, Petursson3 (1981) a raportat că 2 % din populaţia adultă ia tranchilizante. Acestea au efecte foarte toxice şi formează obişnuinţă. în ciuda acestui fapt ele se administrează, de asemenea, pentru a înlătura efectul stresului psihologic la pacienţii astmatici. Pentru a studia acest aspect, s-a întreprins un proiect de cercetare la Catedra de fiziologie şi medicină a Facultăţii de Medicină "Lady Hardinge" şi la Spitalul asociat din New Delhi. Conform cu datele prezentate de Chug , au fost aleşi la întâmplare 18 pacienţi cu astm bronşic din rândul cadrelor medicale şi din clinica de boli pulmonare. Ei au fost împărţiţi în grupa C şi grupa D. Grupa C era compusă din 9 paciente cu vârstă cuprinsă între 38 şi 45 de ani, care sufereau de astm bronşic. Aceşti pacienţi au fost antrenaţi în Sahaja Yoga de către Sahaja Yoghini, la Catedra de fiziologie după ce li s-au înregistrat datele de control iniţiale, cum ar fi testele funcţionării pulmonare ventilatorii, acidul lactic din sânge, acidul vanii mandelic (AVM), electroencefalograma (EEG), rezistenţa galvanică a pielii (RGP), şi temperatura pielii palmelor. în continuare, s-a înregistrat temperatura suprafeţei ficatului prin thermister deasupra hipocondriumului drept, deasupra marginii costale şi s-a comparat cu temperatura abdominală care a fost înregistrată în fosa iliacă dreaptă. Aceste înregistrări au fost făcute la începutul studiului şi mai târziu după 4 luni, la încheierea studiului. S-a menţinut raportul progresiv detaliat incluzând ingestia de medicamente. Grupa D era formată din 9 subiecţi femei cu grupa de vârstă 38-45 de ani care sufereau de asemenea de astm bronşic. Aceşti subiecţi formau grupa de control şi nu au participat la antrenamentul Sahaja Yoga. Aceşti pacienţi aveau un statut socioeconomic similar. Toţi parametrii care s-au înregistrat la pacienţii din grupa C s-au determinat şi la pacienţii din grupa aceasta la început şi apoi după o perioadă de 4 luni. S-a menţinut raportul progresului clinic pentru toţi pacienţii care s-a evaluat la sfârşitul studiului. S-au folosit două seturi de parametri pentru fiecare grupă. Un set s-a folosit la evaluarea condiţiei clinice a pacientului şi celălalt set s-a folosit la observarea efectului practicii Sahaja Yoga asupra diferiţilor parametri electro-fiziologici şi biochimici. Aceştia au fost comuni ambelor grupe şi au fost după cum urmează: 1. Electroencefalograma (EEG). 2. Rezistenţa galvanică a pielii (RGP), 3. Temperatura pielii din palme, 4. Acidul lactic din sânge şi 5. AVM urinar. Parametrii 1-3 s-au înregistrat timp de 24 minute la intervale de 5 minute pe un poligraf (8 canale). înregistrările la intervale de 0, 6, 12 şi 16 săptămâni s-au făcut în timpul a 20 de minute de meditaţie Sahaja Yoga. Acidul lactic din sânge s-a determinat prin metoda standard a lut Barker şi Summerson, modificată de Huckabee5 în 1950. ÂVM urinar s-a determinat prin metoda lui Pisano şi a colaboratorilor săi6. Aceşti doi parametri s-au înregistrat iniţial şi apoi după 0, 6, 12 şi respectiv 16 săptămâni. Pentru pacienţii cu astm bronşic, testele funcţiei pulmonare s-au înregistrat pe un expirograf standard la început şi apoi la sfârşitul perioadei studiului de 16 săptămâni . Analizând datele cercetării, la încheierea studiului s-a observat că raportul dintre funcţia ventilatorie iniţială şi funcţia ventilatorie prezentă a fost de 48,2 % la pacienţii din grupa C care erau sub medicaţie antiast- matică plus practică Sahaja Yoga timp de 20 de minute o dată pe zi. După 16 săptămâni FV1/FV% a crescut la o valoare medie de 66,18% (P<0,001) (fig. 28). Mai mult, s-a descoperit că la 2 pacienţi acesta a ajuns la valoarea normală, iar la 5 pacienţi FV1/FV% a ajuns la o valoare de 64 până la 70%. în termeni simpli, aceasta sugerează că ventilaţia pulmonară la pacienţi s-a îmbunătăţit semnificativ după 16 săptămâni de tratament plus Sahaja Yoga. în ceea ce priveşte frecvenţa acceselor acute, a avut loc o scădere semnificativă a numărului de atacuri de astm bronşic în a treia şi a patra lună de practică Sahaja Yoga comparativ cu primele 2 luni de practică Sahaja Yoga. S-a constatat o scădere semnificativă din punct de vedere statistic (tabelul 2). Mai mult, un alt rezultat important înregistrat la această grupă a fost acela că la sfârşitul celei de a treia luni de practică Sahaja Yoga medicaţia a fost oprită cu desăvârşire, din cauza unui răspuns clinic bun şi faptului că pacienţii nu mai simţeau nevoia să ia nici un fel de medicamente. Accesele au putut fi evitate prin practica zilnică a Sahaja Yoga, La pacienţii din grupa D care au fost numai sub medicaţie antiast- matică s-a constata o creştere a FV1/FV% după 16 săptămâni, nesemnificativă din punct de vedere statistic (fig. 28). Pe lângă aceasta, frecvenţa acceselor nu a scăzut semnificativ (tabelul 3). La nici unul din pacienţi nu a putut fi oprită medicaţia chiar după 16 săptămâni de studiu. în,plus, pacienţii cu astm bronşic au prezentat o temperatură destul de crescută a suprafeţei ficatului comparativ cu temperatura abdominală inferioară (măsurată în fosa iliacă dreaptă). în continuare s-a constatat că la grupa de Sahaja Yoga (grupa C) diferenţa procentuală a ambelor temperaturi (suprafaţa ficatului şi abdominală inferioară) a scăzut la o valoare medie de 0,74°C de la o valoare medie iniţială de 3,11 °C după 4 luni de practică SaHajâ Yoga. Această scădere a temperaturii a fost semnificativă din punct de vedere statistic (P<0,001) (fig. 29), în timp ce la grupa D, de control, diferenţa de procentaj a ambelor temperaturi (suprafaţa ficatului şi abdominal inferioară) nu a prezentat nici un declin de la valoarea iniţială (Fig. 29). Nu se poate explica semnificaţia exactă a acestui fapt în cadrul unui studiu limitat cum este acesta. Pick , Nobin şi colab (1977) şi Tani Kewa (1968) au scos în evidenţă faptul că fibrele sistemului nervos autonom (derivate din nervul vag) penetrează lobii -hepatici, structuri care înconjoară hepatocitul individual şi uneori aceste fibre penetrează citoplasmă hepatocitelor, extinzându-se chiar până la membrana nucleului. Saw-chenko şi Friedman (1979) au subliniat acest fapt într-un articol-recenzie despre funcţiile senzoriale ale ficatului. Există date suficiente pentru a sugera că în ficat există receptori neurali care detectează diferitele evenimente fiziologice. Adachi" (1984) a demonstrat în mod concludent că ramura hepatică a nervului vag are fibre aferente termosenzitive. Trecerea în revistă a literaturii de mai sus a revelat faptul că există receptori termici în ficat, dar trebuie să fie clarificat printr-un studiu de cercetare ulterior dacă în cazul astmului bronşic temperatura crescută a ficatului excită mecanismul termoreceptiv al ficatului şi prin aceasta constituie ramura aferentă a arcului reflex vag. Tulburările apărute în reglarea termică a ficatului pot constitui ceea ce este denumit drept diateza astmatică (ducând la o hiperreactivitate bronşică persistentă). în pato- geneza astmului bronşic există un defect fundamental al hiperreactivităţii bronşice cât şi prezenţa unor factori declanşatori cum ar fi infecţiile, cauzele de mediu şi stresul emoţional (Mc Fadden, 1984). Din aceasta se poate vedea clar că Sahaja Yoga este responsabilă de răspunsul bun observat la aceşti pacienţi. Se ştie că anxietatea poate precipita sau exagera astmul la anumiţi pacienţi. Smith şi al (1970) a demonstrat că relaxarea mentală poate reduce rezistenţa căilor respiratorii. Faptul că Sahaja Yoga duce la o stare de relaxare fizică şi mentală este confirmat printr-o rezistenţă galvanică crescută a pielii, o concentraţie scăzută de acid lactic sangvin , o concentraţie scăzută de AVM , un indice alfa crescut în înregistrările frontale şi occipitale EEG ale pacienţilor din grupa C a studiului nostru . Rezultate similare au fost raportate de Hawkins (1962), care a constatat o rezistenţă galvanică a pielii crescută (RGP) în cazul relaxării.
Mecanismul care stă la baza efectului benefic al Sahaja Yoga în astmul bronşic implică reducerea stresului psihologic, deoarece subiectul experimentează o relaxare profundă fizică şi mentală. De asemenea, el are un sentiment de siguranţă şi, prin aceasta, este înlăturat factorul anxietate. Acum există date obiective din belşug care demonstrează că factorii psihologici pot interacţiona cu diateza astmatică, ducând la agravarea sau ameliorarea procesului bolii, căile de interacţiune fiind complexe dar operaţionale. în conformitate cu aceasta, Sahaja Yoga ar putea fi o metodă importantă de terapie auxiliară în tratamentul pacienţilor suferind de astm bronşic. Practica Sahaja Yoga modulează activitatea sistemului nervos autonom în aşa măsură încât pacienţii ar putea într-adevăr să modifice efectul stimulării adrenergice şi colinergice asupra căilor respiratorii pentru a evita o criză.
Rolul Sahaja Yoga în tratamentul stresului
Se recunoaşte acum faptul că stresul este unul din factorii cauzatori importanţi nu numai în etiologia bolilor psihosomatice, dar şi în disfuncţiile sociale şi comportamentale. Cel mai util model de stres a fost elaborat de Dr. Hans Selye1. în cartea sa despre "Stresul vieţii", el a definit stresul drept gradul de uzură al corpului şi a arătat că fiinţa umană răspunde la stres prin sindromul de adaptare general (SAG) care are 3 stadii: (1) reacţia de alarmă, (2) stadiul de rezistenţă, (3) stadiul de epuizare. Reacţia de alarmă.. Stresorul stimulează sistemul nervos simpatic, care, la rândul său, stimulează glandele suprarenale să producă adrenalină. Simultan, centrii superiori stimulează hipotalamusul (o parte a creierului), care, la rândul său, stimulează glanda pituitară să producă hormonul
adrenocorticotropic (ACTH) şi alţi hormoni corticoizi. Aceşti hormoni joacă un rol foarte important în producerea modificărilor necesare şi semnificative din corp, astfel încât acesta să poată face faţă situaţiei stresante şi fiziologia corpului să rămână normală.
Stadiul de rezistenţă. în acest stadiu, corpul este capabil să reziste atacului în mod eficient cu ajutorul producţiei crescute de hormoni şi cu ajutorul creşterii sintezei proteinelor şi, astfel, starea de normalitate este menţinută.
Starea de epuizare. Acum, corpul nu este capabil să facă faţă efectului stresului, se epuizează şi începe să dezvolte o boală. Bolile care apar în astfel de situaţii au fost grupate laolaltă şi sunt numite Sindromul de Adaptare General (SAG).
Cuvântul "stres" a fost luat din domeniul fizicii, unde această noţiune este folosită pentru a desemna un stimul sau o forţă externă care produce solicitare. Orice poate fi socotit drept stres dacă ameninţă integritatea biologică a organismului. Totuşi, se presupune că este necesar un anumit grad de stres pentru funcţionarea optimă a organismului. Acesta este denumit "eustres". în cantitate prea mare stresul duce la epuizare şi începe să producă asupra corpului, efecte negative care au drept rezultat apariţia unei boli (fig. 34i). Succesiunea evenimentelor care pot apărea în medierea efectelor stimulilor sau stresorilor psihosociali este aşa cum rezultă din figura de mai jos:
Aceşti stimuli dau naştere unor modificări în corp, implicând axa hipotalafflo-pituitară adrenală şi, prin aceasta, se produce o varietate de modificări biochimice şi fiziologice care sunt responsabile de producerea unei boli. Ori de câte ori există o ameninţare la adresa vieţii individului, acesta are de a face cu un stres foarte mare şi, drept rezultat, întregul organism intră în acţiune pentru o activitate intensă. Reacţia de luptă sau de fugă a fost demonstrată experimental la animale. Totuşi, la fiinţele umane lucrurile sunt diferite. în această eră a civilizaţiei, în timpul unei stări de stres, fiinţele umane nu arată semne de luptă sau fugă, dar continuă să scrâşnească din dinţi, să se concentreze asupra unei situaţii sau să se întristeze. Mai mult, aceasta variază de la o persoană la alta. Unii oameni prosperă în caz de stres. Ei sunt cei cărora le place să se caţere pe munţi, să practice surfingul, schiul etc. Alţii sunt foarte sensibili, nu pot să întreprindă activităţi pline de aventură, nu pot face faţă criticii, nu pot face faţă eşecurilor în afaceri şi profesie sau altor probleme de viaţă şi se dau bătuţi în faţa situaţiei. în general, atunci când folosim termenii de stres şi suprasolicitare ne referim la ceva care deformează modul nostru confortabil de viaţă. în termeni biologici, stres înseamnă o situaţie sau problemă de viaţă care ameninţă funcţionarea normală a corpului şi tulbură mediul interior. Situaţiile obişnuite de stres ar putea fi-: moartea partenerului de viaţă, divorţul, accidentul sau boala, cearta cu şeful, pensionarea, dificultăţile sexuale, violarea legii, notele de plată, neînţelegerile în căsnicie, intrarea în şomaj şi schimbarea a diferite locuri de muncă. Aceste situaţii de stres produc în fiinţele umane unele simptome care, în general, ar putea fi: rosul unghiilor, strângerea pumnilor, riduri pe frunte, mânie, văicăreală, iritare, lipsă de concentrare, insomnie, consum de băuturi alcoolice şi fumat în exces, spate încovoiat, răsucirea unei şuviţe de păr, îndoirea gleznelor sau bătutul din picioare, încrucişarea picioarelor,' împreunarea strânsă a braţelor, încordarea abdomenului şi clănţănitul dinţilor. În cazul în care simptomele şi semnele de mai sus sunt prezente, persoana respectivă este într-o situaţie de stres. Stresul extern acut cauzează anxietate şi provoacă tulburări de anxietate. Mai demult toate tulburările de anxietate erau grupate împreună cu "nevroza anxioasă", dar acum, odată cu progresul ştiinţei medicale, se ştie că sub numele de "nevroză anxioasă" există un număr de sindromuri clinice distincte. Acestea ar putea fi sindromul de panică, tulburări generale de anxietate, tulburări obsesive sau tulburări de stres postraumatic2. A doua grupă este compusă din tulburări fobice. în agorafobie, persoanei îi este frică să călătorească cu avionul sau să meargă cu liftul. în fobiile sociale, subiectului îi este frică să meargă într-un loc public şi evită adunările publice. Mai mult, acum există date suficiente în favoarea teoriei că stresul psihologic joacă un rol important în declanşarea hipertensiunii esenţiale care constituie una din cele mai importante probleme de sănătate în ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare. Recent, s-a demonstrat că stresul emoţional şi anxietatea pot să precipite cardiopatia ischemică şi pot să cauzeze moartea subită (Harrison). Pe lângă aceasta, a fost scos în evidenţă rolul stresului în geneza cancerului, migrenei, ischemiei cardiace, infarctului de miocard, ulcerului duodenal, astmului bronşic, finitei alergice, anorexiei nervoase, achlasiei cardiace, neurodermatitei şi tulburărilor anxioase. Totuşi, o definiţie recentă a stresului explică conceptul în termeni de percepţie personală a unei întâmplări articulare. Ceea ce este stresant pentru o persoană poate să nu fie stresant pentru o alta. David Omstein şi David Sobei3 au subliniat că "felul în care noi percepem şi evaluăm evenimentul, capacitatea de folosire a resurselor pentru a face faţă provocării au mai mult de a face cu rezultatul decât cu evenimentul în sine". Stresul şi influenţa sa negativă asupra sănătăţii îşi au originea într-o nepotrivire între percepţia solicitărilor de mediu şi percepţia resurselor de adaptare. Milton Kaplan afirmă că stresul este "incapacitatea individului de a obţine informaţia semnificativă după care acţiunile sale duc la rezultatele scontate". Cu alte cuvinte, stresul rezultă din ideea că acţiunea întreprinsă nu-şi va atinge ţelul. în zilele noastre, stresul este considerat mai degrabă un fenomen interior decât un eveniment exterior. Studiile despre stres arată că modificările fiziologice provocate de stres sunt legate direct de percepţia persoanei privind controlul situaţiei. Atunci când oamenii cred că acţiunea lor va avea efect asupra unei situaţii, ei nu se simt neajutoraţi, în comparaţie cu oamenii care cred că acţiunea lor nu va avea nici un rezultat. Efectul lipsei de speranţă asupra sănătăţii a fost demonstrat pe şoareci. Două grupe de şoareci au fost supuse unor şocuri uşoare. Una din grupe avea la îndemână un dispozitiv de oprire a şocului prin apăsarea unei pârghii în cuşcă, în timp ce cealaltă grupă nu avea nici un mijloc de controlare a şocului. Ambele grupe au fost supuse unui număr egal de şocuri. Tumorile apărute s-au dezvoltat mult mai rapid la grupa de şoareci care nu aveau nici un dispozitiv de control al şocurilor decât la grupa care avea un astfel de dispozitiv. La şoarecii care nu aveau nici un dispozitiv de control al şocurilor s-a manifestat o scădere a funcţiei imune, în timp ce cealaltă grupă a prezentat o funcţie imună normală. În conformitate cu acest fapt, modificându-ne percepţia evenimentelor stresante, vom fi mai puţin înclinaţi spre boală şi mai mult înclinaţi spre vindecare. în studiul său asupra femeilor gravide şi a complicaţiilor sarcinii, Nuckolls5 a ajuns la concluzia că dintre cele două grupe, cea care beneficia de sprijin şi afecţiune prezenta mai puţine complicaţii. De fapt, oamenii percep evenimentele ca pe o provocare sau ameninţare. Dacă le văd ca pe o provocare ei devin stresaţi. Albert- Bandura6, psiholog la Universitatea Stanford, a propus ca pe baza studiului său, prin educaţie, oamenii să-şi schimbe atitudinea, astfel încât să aibă o reacţie fiziologică sănătoasă, adică mai puţine catecolamine şi o reacţie imună normală. Suzzanne Kobasa a făcut un studiu asupra unor cadre superioare din economie şi a ajuns la concluzia că grupa sănătoasă era înzestrată cu curaj. Acest curaj era format din trei componente: 1. Capacitatea de control: înseamnă că individul poate influenţa derularea evenimentelor participând la luarea deciziilor; 2. Dăruirea în meserie/profesie: implică asumarea unui rol activ în viaţă, un simţ al scopului şi recunoaşterea propriei sale valori; 3. Capacitatea de a face faţă provocărilor: privind schimbarea mai degrabă pe un stimul şi nu o ameninţare. Grupa înzestrată cu curaj aborda sarcinile stresante având un simţ al scopului, încredere în propria capacitate şi în importanţa sarcinii. Atunci când oamenii au o atitudine pozitivă şi se simt Sprijiniţi sunt mai susceptibili să rămână sănătoşi sau să se vindece în caz de boală8. Se ştie foarte bine că sistemul medical nu dispune de medicamente pentru a combate efectele nefaste ale stresului cu excepţia tranchilizantelor, hipnoticelor şi medicamentelor anxiolitice care sunt foarte toxice şi creează dependenţă. Mii de oameni din întreaga lume consumă aceste droguri, ceea ce nu constituie un răspuns satisfăcător pe termen lung la această problemă. De curând au fost încercate în Occident metode de bio-feedback şi alte metode de relaxare. Munca de cercetare asupra efectelor Sahaja Yoga desfăşurate la Catedra de fiziologie şi medicină, deja descrisă în detaliu, şi-a dovedit în mod concludent capacitatea de a modula activitatea sistemului nervos autonom. Pe baza experienţelor asupra fiinţelor umane, s-a observat că dacă cineva practică Sahaja Yoga timp de 20 de minute zilnic pe o perioadă de 16 săptămâni, se pot observa modificări ale componenţilor sanguini, în analiza urinei, ECK, EEG, ritm respirator şi RGP (rezistenţa galvanică a pielii). Toţi aceşti parametri menţionaţi mai sus sunt cei prin care ne putem face o idee despre activitatea sistemului nervos autonom (simpatic şi parasimpatic). Ştim că în timpul stresului psihologic, sistemul nervos simpatic devine supraactivat şi, ca rezultat, are loc în corp o producţie crescută de adrenalină9 care este responsabilă de creşterea frecvenţei ritmului cardiac, a tensiunii arteriale, a ritmului respirator, adică dispnee, şi de scădere a rezistenţei galvanice a pielii. EEG arată de asemenea o minte tulburată, datorită creşterii activităţii beta şi scăderii undelor alfa. în experimentele făcute pe fiinţe umane supuse la stres şi solicitări normale în cadrul vieţii modeme (grupa I), s-a constata că după 12 săptămâni de practică Sahaja Yoga se manifestă o scădere semnificativă din punct de vedere statistic a producţiei de adrenalină, fapt evidenţiat prin scăderea AVM urinar, , a ritmului cardiac , a tensiunii arteriale ), a acidului lactic din sânge şi prin creşterea rezistenţei galvanice a pielii . Toate acestea dovedesc în mod concludent ca ppn practica Sahaja Yoga, după 12 săptămâni, subiectul este capabil să obţină un stadiu de relaxare profundă fizică şi mentală. în cea de a doua grupă de persoane care au practicat Sahaja Yoga timp de 2 până la 4 ani, şi au fost expuse stresului psihologic şi solicitării de zi cu zi din viaţa cotidiană din marile oraşe, s-au studiat parametri de mai sus pentru a afla dacă stresul cotidian produce vreun efect asupra acestor Subiecţi. Pe baza analizei ritmului cardiac din ECG (electrocardiograma), al AVM, al acidului lactic din sânge şi a ritmiilui respirator s-a descoperit că valorile de bază ale parametrilor de mai sus la această grupă de subiecţi au fost mai scăzute compatativ cu valorile de control ale grupei I de subiecţi neantrenaţi . Aceasta arată clar că sensibilitatea la stres a scăzut semnificativ la subiecţii care au practicat Sahaja Yoga timp de 2 până la 4 ani . Aceştia dezvoltă atitudini pozitive. Deoarece valoarea de control a AVM urinar scade semnificativ, acidul lactic din sânge scade, tensiunea arterială, ritmul cardiac ritmul respirator rămân la un nivel optim de funcţionare, iar indicele alfa creşte în înregistrările EEG. Prin aceasta se poate deduce că, foarte probabil, percepţia stresului se modifică în mod radical după Sahaja Yoga datorită Realizării Sinelui. Cu alte cuvinte, felul de abordare a lucrurilor se schimbă, persoana devine martor, fiind complet detaşată, şi acesta este motivul pentru care stresul psihologic sau stresul cotidian nu mai are nici un efect asupra acestor subiecţi. Un studiu recent făcut pe pacienţi hipertensivi într-un spital a demonstrat în mod concludent că pacienţii care au luat medicamente antihipertensive şi au, practicat, de asemenea, Sahaja Yoga au fost vindecaţi după 12 până la 16 săptămâni, în timp ce celălalt grup de hipertensivi care au luat numai medicamente nu a făcut dovada unei îmbunătăţiri semnificative a tensiunii arteriale. S-a argumentat că practica Sahaja Yoga face să scadă producţia de adrenalină şi concentraţia acidului lactic din sânge şi acesta este motivul pentru care tensiunea arterială coboară la normal, la grupa de pacienţi care au practicat şi Sahaja Yoga. Aceste rezultate sunt coroborate cu studiile lui Kunovaska. Kunovaska a publicat datele experimentului său şi a arătat că activitatea simptico-adreno-medulară crescută constituie unul din principalii factori în dezvoltarea hipertensiunii esenţiale (BP crescută). în conformitate cu acest fapt, diminuarea activităţii simpaticului şi creşterea activităţii parasimpaticului în cadrul studiului descris mai sus ar putea fi imul din factorii importanţi răspunzători de scăderea tensiunii arteriale şi^ă ritmului cardiac. Se poate trage concluzia că practica Sahaja Yoga produce modificări fiziologice semnificative atât la grupa I, cât şi la grupa a Il-a, realizând un echilibru între reacţiile simpaticului şi parasimpaticului. Aceasta face să scadă mult supraactivitatea simpaticului care se observă de obicei în situaţii de stres. Ea ajută individul să dezvolte atitudini pozitive şi capacitatea unei percepţii corecte. Astfel, dacă se practică Sahaja Yoga zilnic, chiar şi numai 15-2.0 de minute pe zi, s-ar putea face faţă stresului chiar şi fără nici un fel de medicament.